Jurnal 28/02/2017

 
Astăzi... 28 februarie 2017

Afară este... Frig, ploua. M-am saturat de frig, a fost o iarna lunga si grea, vreau sa vina odata primavara! Vreau verde si flori..

În casă... Aud masina de spalat haine, imediat e gata. Am avut cateva ore libere, asa ca am profitat sa fac cate ceva prin casa. Am schimbat si patul. Si am vorbit cu sora mea la telefon. N-o mai auzisem demult, imi era dor de vocea ei. La usa am o plasa mare plina de haine pe care trebuie sa o duc la reciclat. Ne-a ajuns plasa prin posta, ca de obicei, doar ca de data asta nu au pus o data fixa in care sa le punem afara pe strada, ci au zis ca se pot scoate de luni pana vineri, toata luna februarie. Ei bine, am scos plasa vineri dimineata si a stat acolo pana seara. Apoi a inceput sa ploua si am fugit repede dupa ea sa o aduc in casa. Am gasit deja un loc unde sa le duc cand am fost nevoita sa reciclez si incaltamintea si nu aveam plasa de la primarie. Poate maine seara le duc.

În bucătărie... Avem ciorba de ardei umpluti, preferata sotului, piure si tocanita de pui cu smantana.V-am spus ca am trecut printr-o perioada nu tocmai buna, in care n-am avut niciun chef de nimic, nici macar de bucatarit. Acum sufar consecintele. M-am ingrasat :( Cum? De ce? Pai de la mancare aiurea si la ore aiurea. Cartofi prajiti, pizza, paste, ciocolata, chips-uri si tot ce e mai rau, asta am mancat eu. Nu ma cantaresc des, poate de vreo 2 ori pe an, poate 3. Nu ma obsesioneaza kilogramele. In general ma ingras si slabesc incontinuu, cate putin, depinde mult de stres si de starea mea psihica in general. Dar de data asta am simtit o schimbare mai mare. M-am cantarit si am cu vreo 7kg mai mult decat aveam de obicei. Am burta, si sa nu mai vorbim de picioare. Parca si la fata ma vad altfel. Nu ma simt deloc bine, n-am avut deloc grija de mine in ultima vreme si va trebui sa fac ceva in privinta asta. Desi, cum ii spuneam si sorei mele, cu cat ma stresez mai mult din cauza mancarii, cu atat mananc mai mult si mai prost! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, uneori! Schimbari ce vreau sa fac: sa nu mai cumpar deloc dulciuri, singurul zahar pe care am sa il bag in organismul meu sa fie cel de la cafea si cel de la fructe. Sa mananc mai multe fructe, legume, salate, verdeturi (crude, la aburi, in cuptor..), supe (nu ciorbe). Sa incerc sa nu mai mananc atat de multa paine. Sa mananc macar de 4 ori pe zi, dar sanatos si sa reduc cantitatile, sa nu ma satur pana ma umflu ca un balon. Macar asta daca as face, as fi mai implinita.

Sunt îmbrăcată cu… pantaloni sport de la Decathlon, sosete roz, tricou si bluzita. Comod, ca am lucrat prin casa.

Ascult... Acum nimic, e liniste. Dar in ultima vreme ascult mult Elvis Presley, aproape zilnic, si daca nu pe el, atunci am facut un playlist cu melodii de prin anii 60-70-80, poate cate ceva si din 90. Imi era un dor nebun de muzica buna.

Citesc... Carlos Ruiz Zafón - El juego del Ángel (Jocul ingerului). E al doilea volum din seria Cimitirul Cartilor Uitate. Am citit prima carte, Umbra Vantului, anul trecut desi era pe lista de mai multi ani. Am cumparat toate cartile in Spania de Craciun. Abia astept sa le termin!

Ce mai mesteresc... Nu foarte multe, sunt prea ocupata ca sa fac ceva interesant. Saptamana trecuta a fost groaznica. Am dormit foarte putin, au fost chiar zile in care m-am trezit la 4 dimineata ca sa apuc sa imi fac temele la germana si sa strang prin casa. Asta tinand cont ca mai repede de 12 noaptea nu prea apuc sa ma pun sa dorm. Am nevoie de mai multe ore, si incerc sa trag de ele cum pot, dar nu cred ca imi face vreun bine sa nu-mi odihnesc corpul necesar. Germana ma omoara. Imi place! Dar mi-e foarte greu. E singurul curs pe care l-am gasit sa imi convina orarul, adica de noapte. Dar intrand in el, am sarit direct peste 2 cursuri intregi. Ma straduiesc, fac ce pot, si n-am de gand sa abandonez, si daca stiu ca nu voi aproba. Nu am alta optiune, alta alternativa. Asta e.

Mă gândesc... la zilele noastre libere. Plecam cu masina spre München, dormim acolo si as vrea sa apucam sa mergem si prin Austria. Abia astept!

Aştept/Sper... sa fie vineri, sa plecam.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… ne vom intoarce si inapoi la rutina!

Mi-e dor... de munti, de verde.

Unul din lucrurile mele preferate... farfuria de la sora mea.

Fotografii pentru voi...

 Zile frumoase si insorite sa aveti!

Mürren, Lauterbrunnen, Grindelwald

Pana nu trece frigul m-am gandit sa va arat niste poze facute intr-un loc superb, la munte. Anul trecut, in 30 noiembrie, am sarbatorit 3 ani de casnicie. Am decis ca in weekend sa plecam undeva la munte, pe aici prin Elvetia, sa ne bucuram de liniste si peisaje. Si de noi. Am cautat repede un hotel, am rezervat (in aceeasi zi, da), am facut un mic bagaj si la drum! Ideea noastra era sa mergem prin Grindelwald si Lauterbrunnen. Se afla pe langa Interlaken, o zona de care sunt indragostita si despre care v-am mai vorbit, inca de doua ori, cred. Ajunsi la hotel, acesta aflat in Wilderswil, ne-a intampinat la receptie un barbat foarte simpatic care abia a asteptat sa ne sfatuiasca despre locurile de prin jur care merita vizitate. Pe langa ce aveam noi deja planuit, ne-a recomandat foarte tare sa vizitam un satuc micut numit Mürren, aflat sus in munti. Desigur ca am fost si acolo. Iar m-am indragostit. O sa va arat si imagini, desigur, imediat. Dar va spun ca in realitate e ceva mult mai spectaculos. Se stie ca imi plac muntii, nu? Deci daca preferati plaja, poate nu ganditi ca mine :) Eu cand am vazut muntii, atat de aproape, atat de mari, impunatori.. m-am simtit in multe feluri, dar cel mai important, m-am simtit vie. Am mai fost de atunci inca o data in Mürren, anul acesta. Pentru ca am vrut sa vedem si cu zapada. 

Ne-am cazat la Edelweiss Lodge. In primul rand pentru ca nu prea am avut din ce alege, peste tot era plin, si in al doilea rand pentru ca nu ne prea interesa unde dormim, cat timp aveam la dispozitie un pat comod unde sa ne putem odihni. Camera a fost simpluta, dar ne-a placut mult hotelul in general, vintage peste tot :) Am si cinat acolo, si ne-am simtit chiar bine. 

Cam asa arata camera noastra.

 Cu privire la munti :)

 Decoratii pe scarile hotelului.

 La cina.

 Vin. Sa fie Riesling!

 Dincolo mai era o incapere, dar noi am ales sa cinam aici. Mai tarziu au mai aparut cateva perechi. Asiatici, toti.

 Sala pentru micul dejun.

 In fata hotelului..

 Aici deja urcam spre Mürren.

 Feuerwehr sunt Pompierii :) Interesant este ca mai jos pe aceeasi strada am vazut o casa pe care scria "Aici locuieste un pompier".

 Prietenul meu nou, Garfield. A stat la pozat fara probleme, ba chiar ii placea! Statea mai mereu cu labuta dreapta ridicata, poate il durea, nu stiu. Ne-a urmarit jumatate de sat :))

 Ne jucam. Cred ca m-a inconjurat de vreo 7 ori :D

 O vulpe! Ca imi plac muuuult!

 Si... munti.

 Ce se vede acolo e Mürren. Un satuc din lemn, micut si linistit. A trecut doar o masina prin sat, si aia a primariei.

 Muntii acestia sunt de prin Lauterbrunnen. Ca pana la urma am fost si pe acolo, si si in Grindelwald, dar eram obositi si morti de frig, nu multe poze am facut. Desi nu pare, era un frig teribil, mi-a parut rau ca nu mi-am pus ceva mai gros in masina...

 In zona aceea (Grindelwald) este un glaciar pe care ne-ar fi placut sa il vedem, dar drumul era inchis. Bad luck.

 Am prins si un mic targ cu de toate, unde am mancat, sotul burger iar eu raclette, si am cumparat branzeturi de la o batranica simpatica. Ea le facuse si adevarul e ca ne-au placut mult si nici nu a fost scump!

Va ganditi ca e gata? Ah, nuuu.. acum vine parte a doua. Mürren nins :D

 Ma distram prin zapada. Curios este ca nu am cazut, nu stiu cum am reusit.

 Un om de zapada, mai ciudatel.

 Si daaa, l-am gasit pe Garfield!! Am incercat sa ajung la el, dar nu puteam sa intru pe acolo. El la fel a incercat sa vina, dar nu putea sa coboare decat daca sarea, ceea ce ma bucur ca nu a facut, avand in vedere metrul de zapada ce era jos. Mi-a vorbit putin, si apoi am plecat.

 Ador poza asta!

Mürren este la 1638 de metri inaltime. S-ar fi putut urca la Schilthorn care este la 2970 metri inaltime, dar.. altadata. Biletul costa 150chf (deci cam 150€) de persoana, ceea ce deocamdata mi se pare prea scump pentru a da o raita pe acolo, avand in vedere ca eu nu ma dau cu schiurile.

Eu am avut destul cu ce am vazut si am trait. Muntii imi aduc mereu o stare de bine si confort. Ma bucur ca am apucat sa impartasesc si cu voi locul acesta.