26 sept. 2016

Vacanta in Romania 2016

Pe blogul meu gasiti multe muuulte poze, caci mereu fac poze, si vreau sa vi le arat si voua! Si as avea mai multe, dar ma abtin :)) Dar din pacate, in Romania nu prea am facut fotografii. Poate timpul a fost prea scurt si incarcat, atat de incarcat incat nu aveam timp sa scot telefonul pentru poze. Si acum imi pare rau. Totusi cateva am facut, altele le-au facut parintii sau cumnatul meu, si mi le-au dat si mie. Multe sunt cu familia, deci nu sunt pentru blog -imi place sa respect dreptul la imagine a fiecarei persoane din jurul meu. Voi incerca sa imi amintesc cum a fost vacanta, pentru voi, si va voi pune si cateva fotografii, din alea putine pe care le am.

Drumul catre Romania a fost luuung. Am pornit pe la 17-18, ca sa imi dau seama cand eram prin Zurich ca uitasem plasa cu incaltamintea acasa. Ne-am intors, am pierdut mai mult de o ora intre una si alta. Inapoi la drum. Sotul a condus tot drumul, caci nu era obosit. Miercuri trebuia sa ajungem undeva pe la 12-13, ca sa ne intalnim cu familia sa ii sarbatorim ziua mamei. Dar nu ma gandisem la schimbul de ora, deci am ajuns pe la 14. Nicio problema, am ajuns la timp la restaurantul Lac Luncani, unde ne-am dat intalnire cu totii. Parintii erau deja acolo, apoi au ajuns si sora mea impreuna cu cumnatul si copiii. Toti ei au venit impreuna din Spania cateva zile in urma. Regasirea a fost minunata.. imi era tare tare dor de ei toti. Am mancat afara. Ne place foarte mult acolo, dar experienta de data asta nu a fost asa buna, in ceea ce priveste mancarea, caci bucatareasa era in vacanta si din tot meniul aveau doar vreo 2 ciorbe si cateva mancaruri disponibile. Cred ca in afara de mine, toata lumea dorea ciorba de fasole in paine, dar nu aveau. Totusi, desi am avut putin din ce alege, a fost bun. Apoi am dat cadourile mamei, si apoi a venit o ploaie torentiala care a tinut doar cateva minute. Am doua poze de acolo. Una plouand si alta cu desertul :)
Ziua aceea am dormit intr-o pensiune din oras. Am fost pe la apartamentul nostru muzeu impreuna cu sora mea, acolo ne-am uitat din nou, ca de fiecare data, prin dulapuri, rasfoind amintirile care au ramas la fel timp de atatia ani de zile. Biblioteca din camera mea (camera verde), pantofii sorei mele cu care mergea la scoala -care erau incredibil de inalti, ca asa era moda in anii aia; pahare, farfurii, albume, haine... multe, multe amintiri. Acel apartament e muzeul nostru :) Mi-am strans lucrurile mele (cadouri primite de la familie de-a lungul anilor: plapuma, cearceafuri, fete de masa, si tot felul de chestii pentru bucatarie) si le-am aranjat frumos pe pat. Am profitat de faptul ca aveam masina ca sa le aduc in sfarsit acasa la mine si sa folosesc toate cadourile acelea primite cu atatia ani in urma.

Joi am pornit spre satul bunicilor mei (din partea lui tata). Satul se afla la poalele muntelui Vladeasa, e o zona pe care o ador, unde se respira aer curat, se vorbeste un dialect ciudat, unde am doar amintiri placute, si unde oamenii sunt simpli si generosi. E minunat. Am ajuns mai spre seara, am mancat si am stat la povesti cu familia. Vineri a ajuns si mai multa familie, unii au venit din Italia, altii din Timisoara.. cand ne adunam cu totii, suntem o familie chiar mare acolo :) 

Vineri am fost invitati la masa. Ne-a invitat fiul nasilor (nasi de cununie a parintilor, si nasi de botez a sorei mele Andreea. Nasi care ar fi ca familie, atat ei, cat si fiul lor Sebi cu care ne intelegem de minune). Am fost noi, Andreea, cumnatul si copiii. Am facut iahnie la ceaun, pentru mine a fost prima data cand am mancat asa ceva si mi-a placut foarte mult. Ei stau la noi in oras, dar au o casuta a familiei intr-un sat tot asa, prin munti. Ne-am plimbat prin livada si am facut cateva poze si pentru voi.
Sambata a fost nunta. Nunta varului meu, la care am fost nasi. Vineri ne-am culcat pe la 1-2 noaptea, ca am stat la povesti, apoi a trebuit sa facem baie, apoi sa pregatim totul pe ziua urmatoare. Sambata m-am trezit la 5, caci trebuia sa mergem la Cluj, eu, mireasa si cealalta nasa, sa ne facem parul si sa ne vopsim, ca asa a vrut mireasa, sa mergem toate trei in acelasi loc. Pentru asta am pierdut multe ore, caci Clujul nu e atat de aproape :)) Ah, si am fost si dupa flori, cu un drum. Desigur, mie nu mi-a placut deloc cum mi-au facut parul, dar asta e problema mea, ca nu m-am dus pregatita. Nici la machiaj nu a fost prea bine.. femeia mi-a spus ca am sprancene urate, rare, fara forma. A incercat ea sa mi le faca dar parca eram alta, cu sprancene groase, inchise la culoare si exagerate. Am facut-o sa mi le stearga. Mi-a parut rau ca nu eram o invitata oarecare sa imi fac parul si machiajul acasa, de una singura. Dar nu conteaza. Am ajuns in sat destul de tarziu. Eram stresata fiindca mirele avea sa vina dupa noi, nasii mari, in mai putin de 30 de minute. Abia am gasit pe cineva care sa ii faca nod la cravata sotului :))), si cred ca acea cravata a colindat tot satul pentru un nod, si nu e gluma! Intr-un sfarsit, eram imbracati, aveam bagajul pregatit (pentru pensiunea la care trebuia sa dormim in acea noapte), si gata sa vina mirele dupa noi. Poate despre nunta voi povesti altadata, daca va intereseaza. Nu vreau sa prelungesc postarea -ca ar fi multe de povestit. In concluzie, a fost foarte frumos, am fost foarte mandra de sotul meu care habar nu avea (ca mine) de toate traditiile din Romania, si totusi a stiut cum sa se comporte de fiecare data. Micile detalii nu s-au observat, si se pare ca multi dintre invitati nici macar nu si-au dat seama ca nu e roman :)) Si aici trebuie sa spun ca al meu domn a practicat romana destul de mult anul acesta, ma uitam la el ca la un bebe mic cand face primul pas. Nunta s-a terminat pe la 5 dimineata, dar noi ne-am culcat pe la 7-8. Pana la 10. Apoi cafea multa, socializare, mancare, cafea, povesti, stat cu familia, si tot asa pana noaptea tarziu. Apoi somn. Pana dimineata devreme, of course. Nu exagerez cand spun ca daca as suma orele dormite in Romania, cred ca nu ar ajunge la 12. Am dormit extrem de putin, si nu ma simteam foarte obosita, poate de la adrenalina, de la emotii... ca eu am mereu emotii cand ma duc in tara :)

Urmatoarele zile stiu doar ca am stat cu familia. Cu cea din partea mamei, care se afla in alt judet, unde la fel am o groaza de amintiri, si unde ma simt mai acasa decat in orasul meu natal. Am dormit la casa parintilor mei, pentru prima data. Pana acum, mereu ne "cazam" acasa la verisoara mea preferata, dar anul acesta casa parintilor e deja locuibila asa ca am profitat sa stam la ei, si asa sa ne vedem cu totii mai des. Am fost la cumparaturi, am stat in povesti cu familia, m-am intalnit cu prietene bune.. si tot asa pana miercuri. Putinele poze pe care le am sunt facute acasa la verisoara mea.
 Pe langa serviciile lor, se mai ocupa si cu cultivarea tutunului. Mai scot un extra.
 Rosiile cele mai bune din lume!! :D
Joi am pornit spre casa, ca sa ajungem pe vineri. Ne-am luat ramas bun de la toata familia, cu greu, apoi am pornit. Eram morti de oboseala. In Austria am oprit, pe la 12 noaptea, ca sa dormim. Ne-am trezit pe la 8 dimineata si am continuat drumul. Eu am condus prin Germania. Spre seara am ajuns acasa, franti, si cu masina plina de bagaje care asteptau sa fie urcate pana la al doilea etaj :)) Am primit si adus multe rosii, verdeturi (toate din gradina), taitei de casa, salamuri, slanina, tuica :)), muraturi... Iar mama mi-a luat o gramaaaada de chestii, printre care cateva hainute frumoase si cateva cumparaturi cat pentru a-mi umple frigiderul si bucataria, in general. Am adus multe carti, cadouri si alimente. 
 Eeei, avem autostrada :D Si uite-uite, ca se vad Cheile Turzii in departare!!
Cam atat a fost. Sigur ca o sa imi amintesc de altele intretimp, dar cred ca v-am plictisit deja destul cu postarea asta lunga. Imi pare rau ca nu am mai multe poze :(
Ne-a luat mai bine de o saptamana sa ne odihnim, dar aproape ca nu am reusit, caci in weekendul care urma, au venit in vizita niste prieteni din Spania. Si cu ei am fost in locuri interesante despre care va povestesc in alta postare.

Va multumesc pentru rabdare daca ati citit tot :)) si va pup cu mult drag!
O saptamana reusita!


24 de comentarii:

  1. Eu o sa citesc postarea despre nunta. Si cum vine asta...doua nașe?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O pereche de nasi din partea mirelui si alta pereche din partea miresei. Am observat ca mai nou toata lumea face asa. Am postat tarziu despre nunta. La tine cum a fost? :*

      Ștergere
  2. Eu am citit tot. :)) Și mi-a plăcut. Dar tot n-am înțeles ceva. :)) Părinții și sora ta locuiesc în Spania? În România mergeți doar în vacanță, nu?
    N-am mai fost în Cluj de când eram studentă. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi pentru rabdare, Adelina :))
      Da, parintii si sora mea locuiesc in Spania (de unde vin si eu de fapt). In Romania mergem cand e vreo nunta, botez, inmormantare.. nu neaparat in vacanta. Dar mai mereu s-a ivit ceva de a trebuit sa mergem.
      Clujul e fain, tot mai mare si aglomerat. Te pup cu drag!

      Ștergere
  3. Mi-a placut tare mult postarea. :) Pozele sunt suficiente pentru a impulsiona imaginatia. :)
    Ador aceste reuniuni de familie, cand sunt multi si se intalnesc toti si deapana amintiri si se impart banatati. Te cred ca sunt rosiile cele mai bune!:)
    Mirific locul pe care l-ai fotografiat.
    A fost o vacanta... intensa. :)
    Sa nu uit: desertul acela putea salva si o zi cu adevarat nereusita, nu una cu o bucatareasa in concediu si o ploaie torentiala.
    Zile fericite iti doresc, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur mult ca ti-a placut, Diana!
      Desertul a fost foarte bun si foarte mare :))
      Weekend frumos, te pup!

      Ștergere
  4. Zile intense si frumoase alaturi de cei dragi!
    Mi-a placut ce am citit si astept si continuari...
    Iar pozele au iesit excelent.

    Zile frumoase in continuare, pline de lucruri extraordinare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :)
      Ma bucur si eu ca am scris despre aceasta vacanta. Pana la urma "Evelyn's Diary" e ca un jurnal, din care imi va face placere sa citesc intr-un viitor.
      Weekend cat mai frumos, draga Suzana!

      Ștergere
  5. Sa va fie de bine vacanta! ma bucur ca a fost plina de timp petrecut afara, in natura, in familia extinsa! Iar desertul ala umple niste amintiri minunate si la mine (si un esec culinar la fel de mare :D ).

    Despre machiaje, am remarcat si eu ca in Ro e o moda la sprancene sa fie f. accentuate, artificial de inchise la culoare, tatuaje etc.
    Eu sunt cu gene si sprancene blonde, moda romaneasca e prea puternica (folosesc un creion maro deschis pt a contura si umple goluri) . E prea mult pt mine ce se poarta in Ro acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu doar in Ro e moda cu sprancenele, cred ca e cam peste tot. Vor reveni si cele subtiri pana la urma :))
      Si ale mele sunt blonde. Nu stiu sa folosesc creion pentru a le colora, si mi-e frica sa nu se vada totusi prea artificial. Dar n-am nicio treaba, mie imi plac asa cum sunt, cat timp le am epilate.
      Weekend frumos!

      Ștergere
  6. ei, ai fost in tara noastra buna si draga :). vad ca nu te-ai plictisit o clipa! mi-a fost greu sa ma concentrez dupa ce-am vazut papanasii aia, dar am reusit intr-un final.

    eu nu sunt de acord cu artistii (hair, make-up) care spun clientelor ca defecte mari, pana la urma o astfel de experienta poate sa-ti scada stima de sine. si nici sprancenele groase nu vin bine oricui. eu le am destul de groase de la naura si mi le pensez la greu pentru ca nu ma simt bine cu ele stufoase :)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Mi-am amintit de sora mea. Noi fizic nu semanam deloc, doar in albul ochilor. Eu am sprancene blonde si rare iar ea le are brunete si groase. Toata lumea ii admira sprancenele, adevarul e ca sunt foarte faine ca sa fie naturale. Ea se penseaza putin, cat sa aiba o forma. Anul asta a fost la cosmeticiana, si dorind o mare schimbare, i-a zis la aia sa o penseze cat putea ea de subtire. Dupa vreo juma' de ora, daca nu mai mult, si muuulta suferinta :)), cand s-a uitat in oglinda, le avea ca intotdeauna :)) Ca cica la aia i-a fost mila s-o penseze ca are sprancene faine (si la moda). ASTA DA m-ar enerva. Si da, a enervat-o pe sora-mea. :))

      Ștergere
  7. Să vă fie de bine vacanţa în România ! Contează mult că v-aţi simţit bine ! Despre sprâncene şi coafuri ce să zic, cine vrea acceptă ce zice cosmeticiana şi respectiv coafeza, cine nu se poartă cum îi place, nu e nimic bătut în cuie la coafor în Romania !

    RăspundețiȘtergere
  8. Cate nase pe acolo :)

    Romania e superba, postarea ta e minunata si cred ca nici 10000 de poze nu ar putea sa ilustreze frumusetea tarii noastre. La anu te astept si prin Molodova, poate punem de un picnic impreuna :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut.
      Nu am fost niciodata in Moldova, dar mi-ar placea, imi imaginez ca e cam ca la noi in Ardeal :) De pus pe lista: picnic cu Amalia. Te pup!

      Ștergere
  9. La cate ai povestit tu aici si la ritmul in care s-au desfasurat evenimentele din vacanta, e de mirare ca ai facut si pozele astea :) Sper ca acum ti-ai revenit din oboseala si ai reusit sa faci ordine in bagaje, provizii si alte cele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da! Dar ce imi pare cel mai rau e ca pozele astea sunt facute cu telefonul, iar eu mi-am dus ditamai camera foto reflex pe care abia daca am folosit-o odata. :)
      A fost greu la inceput cu oboseala, dar trece si ea, acum sunt bine :)

      Ștergere
  10. Doamnee! Ce amintiri frumoase! Mulțumesc că le împarți cu noi și mai aștept!☺

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur tare mult ca v-a placut sa va povestesc despre vacanta in tara :)

      Ștergere
  11. Ce imi plac povestile! Am citit cu drag tot ce ai scris! Eu sunt in Romania, si casa unde stau acum cu sotul e la un kilometru si un pic de apartamentul parintilor mei, unde am crescut! De fiecare data cand ma duc "acasa", parca ma incarc cu energie :D De abia astept sa citesc si nunta, stii cum se zice "la cate bordeie, atatea obiceie :) " Eu am patit-o la nunta mea sa nu imi placa machiajul, deci te inteleg de minune :))

    Si daca tot vorbim de sprancene, hai sa-ti zic una: eu am sprancene blonde. Sunt cat de cat ok, au o forma bunicica, zic eu, trebuie un pic pensat din partea de jos pentru a se pastra forma. Ma mananca in... sprancene sa ma duc anul trecut sa ma pensez (de obicei fac chestia asta acasa). Am vazut un salon in apropierea jobului, am intrat, am explicat ce vreau. Tipa de acolo tot insista sa-mi vopseasca sprancene, ca nu se vad, ca una, ca alta. Eu zic ca nu vreau, ea zice sa le faca macar din creion. Am acceptat, si cand a terminat, am crezut ca mor. Aveam sprancene ca niste sageti, de mai aveam un pic si impungeam lumea. Aproape am alergat pana la serviciu, unde nu stiam cum sa le sterg mai repede :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai Claudia, ce noroc ai ca stai atat de aproape de parinti!
      Si eu am sprancene blonde. Si chiar nu am incercat de una singura sa mi le vopsesc pentru ca mi-e frica de ce nebunie poate iesi. Oh, te inteleg perfect! Eu aproape ca m-am speriat de mine cand mi le-am vazut vopsite :))) oribil...
      Te pup!

      Ștergere
  12. o postare tare frumoasa, incarcata de multe sentimente! zile bune sa ai!

    RăspundețiȘtergere