4 sept. 2022

Septembrie

Emoţie de toamnă
(Nichita Stănescu)

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.



In fiecare an este primul lucru care imi vine in cap cand ma gandesc la toamna. Probabil e poezia mea preferata, in orice caz e pe acolo, in top. Sunt multe poezii care imi plac. Poezia imi aminteste de tata. In tinerete, tata ii trimitea scrisori mamei mele, si adesea ii scria poezii. 

Am primit cadou de la parintii mei un caiet plin de poezii alese si scrise de ei. Pretuiesc mult acel caiet, mai ales de cand tata nu este cu noi. Intr-un an am vrut sa citesc din el si nu il gaseam nicidecum. Am cautat disperata in toata casa pana l-am gasit, apoi m-am linistit. L-am pus bine, nu cumva sa il mai pierd vreodata. Ata de bine incat acum nu il mai gasesc :) De vreo doua zile sunt in cautare, wish me luck! Trebuie sa fie pe undeva, dar se pare ca l-am ascuns bine. Si voi faceti la fel? 

O toamna minunata tuturor celor care apuca sa citeasca aceste randuri! 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu